Când meditaţi, ar trebui să lăsaţi totul în spate. Să vă lăsaţi corpul, să vă lăsaţi prietenii, să lăsaţi totul. Să nu vă gândiţi la nimic. Să vă gândiţi doar la măreţia zeilor de care v-am spus. Cel puţin o să fiţi născuţi în una din aceste regiuni. Şi atunci Maestra continuă să vă ajute. Dacă vă gândiţi la altceva, atunci Dumnezeu cu mila.
Şi atunci, călugărul bătrân se gândea în sinea lui: „Bine. Acum, dacă îl întreb … el pare foarte relaxat, dacă îl întreb despre ce s-a întâmplat înainte, probabil o să-mi spună.” Deci, el a spus: „Bine. Ascultă aici, am să-ţi spun toate aceste motive din spatele acestor scene pe care le-ai văzut înainte. Bine. Prima fată care a murit pe plajă, ea a fost soţia lui Takbak. El a fost cetăţean din Sravasti. Ea a fost foarte frumoasă, deci soţul ei o iubea foarte mult. Dar Takbak, s-a dus să facă afaceri. Şi pentru că el era foarte îndrăgostit de soţia lui, el şi-a luat soţia cu el în călătorie. Şi mai erau încă 500 de oameni, 500 de negustori, împreună pe mare.” În vremurile vechi, ei se duceau pe mare în adâncul mării să găsească bijuterii, pietre preţioase, perle, şi toate acestea, sau nişte lemn care plutea pe apă, lemn preţios, ca teak sau santal, şi toate acestea.
„Deci, acolo, ea mereu se făcea frumoasă, şi se comporta mereu într-un fel foarte grandios. Ea era foarte mândră, foarte … Nu doar mândră, dar arogantă pentru frumuseţea ei, foarte ataşată de frumuseţea ei, de asemenea. În mijlocul mării, dintr-o dată a apărut o ţestoasă, una mare. Şi într-un fel ea a înţepat vasul, deci toţi au murit. Deci, toţi yaksa şi vampirii au făcut un vânt mare, mare de tot să sufle toate corpurile moarte pe plajă, pentru că marea nu accepta corpuri moarte.” Vedeţi, uneori este un taifun şi toate acestea pe ocean, pe mare, şi este pentru că nişte diavoli şi fantomele şi fiinţele ca fantome, ele fac vântul să facă ceva. Poate ele împing toate corpurile moarte pe plajă sau aşa ceva, sau ca să cureţe suprafaţa mării. „Deci, toţi aceşti oameni, depinde de dorinţele lor când au murit, sau ce gândeau ei când au murit, ei vor fi renăscuţi în zone diferite. Dar fata aceasta, pentru că ea se iubea foarte mult, îşi iubea frumuseţea ei foarte mult, i-a părut rău că a părăsit corpul, deci ea s-a născut ca o larvă. De aceea, alerga mereu peste tot să-şi vadă propria faţă, şi nu putea să fie eliberată.
Dacă cineva întreabă bine, dacă depinde de dorinţele tale, de ataşamentul tău, atunci te naşti într-un loc ca acestea sau o poziţie sau o fiinţă ca aceasta, ca să-ţi satisfaci dorinţa, atunci cum poate cineva să se nască în iad, pentru că nimeni nu va fi ataşat de iad, nimănui nu-i place iadul, nu? Cum poate cineva să se nască în iad?” Logic, nu? Logic, „Şi atunci, ei spun că, când oamenii aceştia erau vii, dacă furi bani sau avuţia celor Trei Bijuterii, adică Buddha şi Sangha, sau furi de la părinţii tăi sau îi omori pe alţii, păcatul acesta e foarte, foarte mare. Tu trebuie să mergi în iad, şi focul de genul acesta o să te ardă mereu. Dar persoana aceea, înainte să moară el o să contacteze un fel de răceală. Lui îi este frig foarte, foarte mult, poate o gripă sau aşa ceva, înainte să moară. Deci, lui îi este frig foarte, foarte mult, tot timpul. Şi când are o astfel de boală, cu răceala şi frigul acesta, el se gândeşte mereu la căldură. El preferă mereu să fie într-o zonă cu căldură, sau la un foc sau aşa ceva. Când el gândeşte aşa, atunci el o să fie tras în focul iadului.”
Vai! Ce mecanism! Incredibil! Dacă răceşti sau ai o gripă sau aşa ceva, să nu vă gândiţi la foc. Să vă gândiţi la gheaţă. Atunci o să fiţi născuţi în iadul cu gheaţă, cel puţin. Regret. Să nu vă gândiţi la nimic! Să vă gândiţi la Buddha. Să vă gândiţi la Maestru. Să vă gândiţi la Rai. Să recitaţi cei Cinci Regi Mari ai Raiului. Atunci o să fiţi născuţi acolo.
La momentul morţii, este foarte important. Orice gândiţi atunci, o să atrageţi poziţia sau locul ca atare unde să vă naşteţi. De aceea, cât trăiţi, trebuie să practicaţi moartea. Să practicaţi. Când meditaţi, ar trebui să lăsaţi totul în spate. Să vă lăsaţi corpul, să vă lăsaţi prietenii, să lăsaţi totul. Să nu vă gândiţi la nimic. Să vă gândiţi doar la măreţia zeilor de care v-am spus. Cel puţin o să fiţi născuţi în una din aceste regiuni. Şi atunci Maestra continuă să vă ajute. Dacă vă gândiţi la altceva, atunci Dumnezeu cu mila.
Deci, e un mecanism foarte isteţ. Incredibil! Te face bolnav, răcit, să-ţi fie frig aşa. Atunci trebuie să te gândeşti la foc, la căldură, şi o să fii atras acolo, în căldura focului iadului. Deci, să nu fiţi speriaţi. Vreau să spun că chiar dacă aţi făcut ceva rău, după iniţiere voi ştiţi deja ce este bine şi ce este rău. Şi Maestra încearcă să vă ajute, să vă regleze karma deja. Dar să nu o mai faceţi din nou. Şi când o să muriţi, n-o să vă mai gândiţi la asta. Nu veţi fi puşi să fiţi atraşi, să fiţi puşi în poziţia că trebuie să vă gândiţi la suferinţă.
„Dacă cineva fură lampa de la cei care fac ofrande lui Buddha …” Ştiţi, ca să-l slujeşti pe Buddha, ei pun o lampă. În antichitate era foarte întuneric, nu era curent electric, deci oamenii care veneau să-l vadă pe Buddha, ei aduceau lumină. Ei aduceau lumânări sau o lampă, ca pe timpul nopţii Sangha, Buddha putea să folosească lumina de pe stradă să poată merge. Sau ei aduceau lucruri care erau folositoare. Ei aduceau haine şi toate acestea, să facă ofrande pentru Buddha şi Sangha, pentru că Buddha şi Sangha, ei nu aveau bani. Ei nu câştigau bani. Ei îi învăţau pe oameni şi se bazau pe alţii să supravieţuiască ca să predea învăţătura. Ei puteau face treabă, dar ei erau călugări. Ei vroiau să-şi salveze timpul lor ca să-i înveţe pe ceilalţi, şi să mediteze sau să înveţe cu Buddha. Deci, când laicii veneau acolo, ei aduceau tot felul de lucruri. Poate aduceau castroane, castroane de cerşit, nişte haine sau lampă, sau medicamente, ceva ce era necesar. La fel, ei poate aduceau ceva cum ar fi beţigaşe de santal, tămâie, toate acestea, pentru că acestea alungau ţânţarii şi insectele, vedeţi? De aceea, vedeţi că Buddha avea beţigaşe aromate. Şi după ce Buddha a murit, ei aprind beţigaşe aromate în faţa statuii lui Buddha. Mă întreb dacă ţânţarii pot să muşte statuia sau nu. Aţi văzut ţânţari care muşcă statuia lui Buddha? Nu. Cred că nu. Dar este o tradiţie bună. Şi ajută negustorii de beţigaşe aromate, să facă bani, deci este bine. Nici o problemă.
„Deci, chiar dacă unii fură numai ceva cum ar fi o lampă sau nişte lemne să se încălzească, să facă focul, şi orice torţă sau chiar şi iarbă, iarbă uscată sau orice de care Buddha şi Sangha au nevoie să folosească, sau dacă te duci şi demolezi camera celor din Sangha sau faci mizerie acolo, probleme, sau în sala de prelegeri, faci stricăciuni în sala de prelegeri, tot felul de vandalisme. Şi chiar şi faţă de ceilalţi oameni, nu doar faţă de Buddha şi Sangha… Iarna, dacă dintr-un motiv iei hainele cuiva, îl faci să îngheţe de frig, sau pentru că tu ai putere, chiar dacă este deja frig şi tu arunci cu apă rece pe ei, şi lucruri de genul acesta, şi îi faci să moară de frig sau cald, sau le furi hainele, tot felul de fapte o să ducă persoana aceea în iad, dar în iadul rece, iadul îngheţat. La început, persoana aceasta o să aibă febră, febră mare, ca şi cum tot corpul lui arde, se simte foarte, foarte înfierbântat. Deci, el se gândeşte la frig, la gheaţă şi toate acestea. Şi când el se gândeşte aşa, el moare. Îl face să se gândească aşa şi atunci moare. Acesta este singurul scop al febrei. În acel moment, aşa stau lucrurile. Şi atunci, desigur că după ce el a plecat din corp, sufletul a plecat din corp, el se duce la gheaţă, iadul îngheţat.” Şi atunci Buddha a numit multe, multe, cum ar fi Utpala, Padma, Kumada, Pundarika, etc., etc. Acestea sunt numele acestor iaduri îngheţate, probabil în Sanscrită. Nu-mi aduc aminte de toate, regret.
„În aceste iaduri îngheţate, criminalului îi este frig mereu, simte frigul tot timpul. Şi corpul lui se micşorează. Este ca o prună uscată, sau aşa ceva. Şi atunci, creierul lui este foarte fragil în interior, se rupe uşor, totul, totul …. Şi tot craniul lui din cap este spart în mii de bucăţi. Şi toate oasele lui din corp, sunt rupte şi ajung ca săgeţile. Şi atunci, el vine înapoi din nou şi suferă la fel, din nou, din nou şi din nou, dar nu va muri.” Desigur, în acel moment el este în corpul lui astral, el nu va muri. Şi el simte toată suferinţa la fel. El nu se poate ascunde nicăieri şi nu poate opri procesul până când păcatul lui nu a fost curăţat.
„Dacă cineva, din cauza lăcomiei, fură de la oameni din avuţiile lor şi ca urmare persoana aceea o să moară de foame sau de sete, atunci persoana aceea o să ajungă o fantomă înfometată când moare, tâlharul. Mai întâi, el o să contacteze un fel de boală cu gaze, că stomacul lui devine foarte umflat, balonat. Şi el nu poate mânca. El nu poate digera mâncarea. Şi atunci, medicul o să-i aducă nişte mâncare bună şi o să-l convingă să mănânce, oh, aceasta este bună, aceasta este frumoasă, aceasta este dulce, aceasta este uşor de digerat, etc., etc. Te rog, poţi să încerci să mănânci şi atunci boala ta o să fie vindecată. Atunci, persoana bolnavă se supără tare şi îi spune medicului: „Ah! Urăsc toate acestea. Îmi este teamă de ele. Nu-mi lăsa privirile să vadă aceste mâncături iar.” Atunci, când el se gândeşte aşa, el moare. Şi desigur că el o să ajungă, din cauza gândurilor lui dinainte să moară, el devine o fantomă înfometată.
Sunt alţi oameni care sunt aroganţi şi stupizi, ei nu cred în cele Trei Comori, adică în Maestrul iluminat, în învăţătură şi în Sangha, adică adunarea, sau poate îl calomniază pe Buddha sau se uită de sus la Buddha, şi la fel, nu trăiesc în acord cu standardul omului, adică nu au destulă morală, şi nu au respect pentru părinţii lor, nu-şi ajută rudele lor sau pe ceilalţi din clanul lor când au nevoie, şi sunt foarte indulgenţi în plăcerile senzuale tot timpul. El nu face deosebire, că el este o rudă sau este un străin, are tot felul de păcate sau lucruri de genul acesta. La fel, el nu crede că există cauză şi răsplată. El nu crede în asta. Şi când el este bolnav, el zace acolo, zgribulit cu tot corpul lui. El nu se poate întinde, pentru că atunci când era bine el nu vroia să audă cuvintele corecte, el nu vroia să audă cuvintele morale. Şi atunci, părinţii şi membrii de familie ştiau că acest pacient o să moară în curând. Deci, ei încercau să-i spună că „bine, noi o să recităm sutra pentru tine. Încearcă să te gândeşti la Buddha în inima ta. Şi apoi, să te uiţi la poza lui Buddha cu respect. Şi apoi să încerci să reciţi numele lui Buddha. Deci, păcatul tău va fi uşurat, şi o să ai merite din ce în ce mai multe. Da? Şi toate aceste lucruri pe care le ai acum, tu o să mori în curând, noi o să le dăm altor oameni, săracilor.” Chiar dacă ei vorbesc cu o voce blândă şi încearcă să-l aline şi să-l facă să aibă o viziune corectă în felul acesta, dar lui nu-i place. El este foarte supărat. El spune: „Promit ca niciodată să nu mai aud aceste vorbe din nou. Sunt nişte prostii pentru mine, nu înseamnă nimic. Când am să mor, nu este nimic, nu merit, nu păcat, nimic. Când mor, totul s-a terminat.” Când el se gândeşte aşa, el moare. Şi din cauza ideilor greşite pe care le are înainte să moară, el se naşte într-un nivel inferior de animal rău. Pentru că animalele nu au şansa să înveţe cultura, morala, nu este respect pentru părinţi, pentru bătrâni, nimic. Ei se nasc sub forma acesta de animal. Deci, toate sunt din cauza gândurilor acestui pacient înainte de a muri.
Dar dacă este cineva care iubeşte să-şi cultive standardul moral, şi seamănă sâmburii calităţilor umane, păstrează cele Cinci Precepte, şi pe timpul vieţii lui, el nu are nici o boală care să-i rupă corpul şi mintea în felul acesta, să fie foarte agitat aşa. Şi când moare, inima lui este foarte liniştită, gândurile lui sunt foarte fericite şi normale. El nu va fi ameţit şi frământat ca celălalt pacient de care am menţionat mai devreme. El ştie că el moare. Deci, când familia îl întreabă dacă el vrea să audă învăţătura lui Buddha, dacă vrea să vadă poza lui Buddha, dacă vrea să audă oricare din discursurile din Sangha despre Adevăr: „Vrei să fii vegan? Vrei să faci ofrande pentru cele Trei Comori?” Atunci pacientul spune acum: „Da, da, da! Excelent, excelent! Îmi place toate acestea. Să le faceţi pentru mine.” Şi atunci, membrii de familie continuă să spună: „Bine. Dacă asculţi, dacă citeşti Dharma, sutrele, şi te uiţi la Buddha, atunci o să intri pe calea lui Buddha. Dacă te oferi să tipăreşti oricare din sutre, din învăţături, atunci peste tot pe unde te duci o să ai inteligenţă şi înţelepciune, vreau să spun pentru multe vieţi. Şi o să înţelegi multe lucruri, semnificaţia învăţăturii. Dacă faci ofrande pentru Sangha, adică călugări şi călugăriţe, oriunde o să te naşti, o să fii bogat şi fericit, orice ai nevoie, o să le ai mereu.” Deci, după ce pacientul, muribundul a auzit asta, el a fost foarte fericit şi a promis că: „Bine, oriunde am să mă nasc în viitor, te rog să mă laşi să-l întâlnesc pe Buddha, Sangha şi învăţătura.” Deci, după ce persoana moare, el se naşte ca om din nou.
Dacă cineva păstrează cele Zece … Zece Precepte, puţin mai mult ca cele Cinci, şi foloseşte acel merit să vrea să se nască în Rai, să fie un zeu, un zeu înălţat în Rai, sau dacă orice persoană păstrează preceptele, foarte, foarte sârguincios, corect, şi apoi mereu face fapte de caritate, şi atunci el păstrează toate aceste precepte bune, cel puţin cinci pe care vi le-am dat sau Opt Căi de Purificare, atunci când el moare, el o să se simtă liniştit. El se poate culca aşa şi să se uite la poza lui Buddha, şi dintr-o dată el va auzi Muzica cerească, a Raiului. Şi poţi să-i vezi corpul, faţa lui este foarte, foarte luminoasă. Şi atunci el o să-şi pună mâinile în sus aşa. Şi el o să meargă sus în Rai.
