Să deveniţi acum o fiinţă foarte nobilă, gata de sacrificii, partea 2 din 2

Să vă gândiţi înainte să vă rugaţi, dacă voi puteţi să o faceţi sau nu. Dacă nu puteţi deloc, nu este altă soluţie, atunci bine, puterea Maestrei vă poate ajuta. Dar nu abuzaţi de ea, bine? O să ajungeţi nişte leneşi, nişte oameni fără curaj, nişte oameni fără inteligenţă, ca nişte zombi. Nu este bine. Nu vreau ca voi să fiţi nişte zombi. Vreau ca voi să fiţi o persoană activă. Mai bună ca înainte. Să-i ajutaţi pe ceilalţi. Să vă gândiţi mereu la ceilalţi înainte să vă gândiţi la voi. Bine, nu este aşa de uşor, desigur. Dar să vă antrenaţi. Încercaţi să faceţi tot ce este bun pentru ceilalţi, încercaţi, încercaţi să vă forţaţi să o faceţi.

La momentul iniţierii, voi sunteţi liberi. Nu trebuie decât să continuaţi să o faceţi. Bine? Şi sunteţi împreună, deci totul e bine cu voi. Deci nu-mi fac griji despre voi. Chiar dacă nu vă văd, nu-mi fac griji. Dar vouă vă place să mă vedeţi, atunci trebuie să încerc să vin. Dar îmi fac griji despre ceilalţi oameni, despre planetă, despre lume, despre victimele neajutorate, despre univers. Deci, trebuie să mă reîncarc spiritual foarte bine ca să am grijă de fiecare colţ unde pot.

Dar eu v-am spus deja, nu-mi fac griji despre voi. Pentru că voi mă aveţi pe mine. Ceilalţi, ei nu au. Ei nu au pe cine să se bazeze sau la cine să se roage. Şi se roagă lui Dumnezeu şi atunci spun că Dumnezeu nu le răspunde. Se roagă lui Buddha, şi spun că Buddha îi ignoră. Deci, îmi fac griji despre oamenii aceştia. Bine? Deci, dacă ei au nevoie, atunci noi le dăm orice lucru confortabil putem noi. În caz de urgenţă. Desigur, nu pot să am grijă de toată lumea în fiecare zi, să le dau tot ce au ei nevoie. Dar în caz de urgenţă, în dezastre, noi îi putem ajuta. Nu regret. Deci, din acest motiv, aveţi ce aveţi aici. Bine?

Chiar dacă nu mă aveţi pe mine. Dar dacă aveţi o casă, un serviciu bun, un salariu stabil în familie, atunci trebuie să simţiţi că sunteţi foarte binecuvântaţi. Mai bine decât milioane sau miliarde de oameni care nu au de lucru, care nu au casă, casa lor le-a fost confiscată, sau tot ce-au strâns ei le-a fost distrus, totul. Noi trebuie să avem mereu recunoştinţă. Mulţumesc.

Îmi plac oamenii aşa, care apreciază cu adevărat ceea ce au. Bine? Este un exemplu bun. Vă mai spun alt exemplu bun. Vreţi să-l auziţi? (Da.) Este o familie, o familie de iniţiaţi, fraţii şi surorile voastre. El stă foarte departe de aici. Este o ţară unde nimeni nu mai este iniţiat. Acum ei au puţin mai mulţi, 12 sau 13. Înainte nu era nimeni. Şi când aveam televiziunea, înainte, ei nu erau bogaţi deloc sau nu aveau multe, dar au găsit o cale să difuzeze Supreme Master Television în toată ţara lor. O singură familie, patru oameni. Nimeni nu le-a cerut să o facă, ei au făcut-o singuri. Şi după ce n-am mai avut Supreme Master Television deloc ... pentru că eu am vrut să mă concentrez mai întâi pe salvarea planetei, bine? Dacă nu este planeta, nu este nici televiziunea. Deci, noi le spuneam tuturor, încercaţi să faceţi aşa şi "Fiţi Vege, Alegeţi Verde, Faceţi Pace", dar ei mergeau prea încet! Eu a trebuit să mă duc Acasă repede şi să obţin ceva.

Acum, după aceea, ei s-au schimbat. Desigur, nu mai este televiziune, deci ei au deschis un restaurant Loving Hut. Patru oameni. Şi în ţara aceea, nu este hrană vegană, nimic, doar fasole şi orez. Voi ştiţi asta. Unele ţări nu au nimic. Mă întreb dacă ei pot cumpăra măcar sos de soia. Când m-am dus în alte ţări din America Centrală, ei nu ştiau ce este sosul Maggi. Nu ştiau deloc despre el. Tofu, "ce este"? La fel. Deci, familia aceasta face tofu acasă. (Oh!) Face carne din gluten acasă. Face totul acasă, lapte de soia, totul. Ei trebuie să facă totul singuri acasă. Şi în ţara aceea, lumea nici măcar nu înţelege ce este mâncarea vegetariană. Şi ei fac totul singuri, acasă, doar patru oameni. N-au gătit deloc înainte, dar au încercat. Au învăţat şi au gătit.

Şi apoi, ce este şi mai impresionant: ei se scoală toţi la 4 dimineaţa să mediteze, zilnic, în ciuda la toate aceste treburi. Ştiţi, dacă ai un restaurant eşti foarte ocupat. Te scoli devreme, te culci târziu. Şi uneori, cumpărătorii nu vor să plece. Ei stau acolo şi îşi beau cafeaua lor. Un espresso, o oră. Şi vorbesc, vorbesc, vorbesc. Şi ei tot se scoală la 4 dimineaţa mereu, se scoală şi meditează.

Asta numesc eu devotament. Asta numesc eu un practician sincer. Deci, dacă nu faceţi nimic din toate acestea, să nu veniţi să vă plângeţi. Şi să nu vă rugaţi pentru nimic. Să vă uitaţi mai întâi dacă voi vă faceţi munca voastră, înainte să mă întrebaţi pe mine dacă eu îmi fac munca mereu, deşi nici nu este munca mea. Noi am cerut deja, noi ne-am înţeles deja, noi am venit la iniţiere pentru Dumnezeu, aşa este? Ca să mergem Acasă, da? Să ne cunoaştem Sinele mare, şi pentru eliberarea celor cinci, şase sau şapte generaţii. Aşa v-am promis eu şi aşa am să fac. Am să fac tot ce v-am promis.

Şi desigur, vă ajut şi pe voi, desigur, atunci când sunteţi într-o situaţie de urgenţă sau aveţi un accident. Voi toţi ştiţi deja. Dacă voi nu le-aţi trăit, fraţii şi surorile voastre, iniţiaţii v-au spus deja multe povestiri aşa. Nu înseamnă că eu vă neglijez sau contează doar practica spirituală şi nu mai fac nimic altceva pentru voi. Este adevărat? Voi ştiţi asta, da? (Da.) Voi ştiaţi că o să aveţi un accident înainte să plecaţi cu maşina? Nu, nu ştiaţi. Aşa este? De aceea, nici nu v-aţi rugat Maestrei pentru ajutor. Dar Maestra tot o face pentru voi. Deci, la ce foloseşte toată această vorbărie, în interior şi în afară? Şi faceţi probleme.

În aceste două luni sau aceste câteva săptămâni, eu am vrut să fiu aici pentru voi numai spiritual, ca voi să puteţi obţine cele mai bune beneficii. Asta am vrut eu, bine? Deci, cele cinci precepte nu se referă numai la bani sau avuţii. Ci şi la spiritual. Bine? Toţi aveţi tot ce vă trebuie. Şi să vă rugaţi mereu, dacă trebuie, spuneţi: "Doamne, te rog fă ce crezi că este bun pentru mine sau familia mea în această viaţă. Ajută-mă să practic." Este tot ce trebuie să cereţi. Şi în fiecare zi să-i mulţumiţi lui Dumnezeu pentru o zi bună. O zi bună sau o zi rea. Pentru că o zi rea este tot o zi bună.

Uneori tu crezi că soţul te părăseşte: "Oh, e teribil! Ce fel de Dumnezeu? Nu mă ajuţi să-mi păstrez căsătoria." Nu! Poate că el nu mai este bun pentru tine! Trebuie să plece ca tu să fii liberă. Poate o să întâlneşti un bărbat mai bun mai târziu. Cine ştie? Deci, nu vă ataşaţi de lucruri când timpul s-a terminat. Să lăsaţi totul să decurgă, totul. Să vă rugaţi doar aşa: "Te rog, ce este bun pentru mine, lasă-le să se întâmple." Şi exact aşa se va întâmpla.

Chiar dacă ai puţină durere din când în când, şi ea este bună pentru tine. De ce? Pentru că voi nu meditaţi destul! Trebuie să vă plătiţi karma rea (răsplata) în felul acesta. Atunci e bine pentru voi. Sau mai bine să vă fie bine, totul cum trebuie şi voi nu meditaţi deloc şi când plecaţi de aici mergeţi la Nivelul Astral? Vreţi mai bine aşa? (Nu.) Nu. Deci, să acceptaţi totul, în regulă?

Să vă rugaţi ca să aveţi putere să le înduraţi. Să vă rugaţi lui Dumnezeu, Raiului, ca să aranjeze tot ce este bun pentru voi, şi ca voi să le acceptaţi. Desigur, nu înseamnă că atunci când aveţi dureri, nu vă duceţi la spital sau nu vă duceţi la medic. Faceţi ce trebuie. Bine? Faceţi ce este necesar. Dar nu vă aduceţi problemele la centrul nostru de meditaţie. Chiar şi în grupul vostru de meditaţie acasă. Să-l păstraţi pur şi curat, ca atunci când vin toţi acolo, ei să se poată îmbăia în această binecuvântare, nepătată de nici o dorinţă sau problemă din această lume.

Şi să nu le puneţi mereu în sarcina mea. Dacă vreţi să luaţi examenul, studiaţi bine! Dacă vreţi ca, copiii voştri să vă iubească, să fii un părinte iubitor, înţelegător. Să fii un prieten, nu un dictator ce controlează totul acasă. Oh, ştiu, este uşor să controlezi. Pentru că voi aveţi toată puterea. Ei trebuie mereu să vă ceară vouă totul. Ei trebuie mereu să se bazeze pe voi pentru tot. Nişte bani puţini de buzunar, puţină mâncare, o bicicletă. Să vă gândiţi şi la ei, dacă sunteţi voi în locul lor. Ei depind complet de voi. Este frustrant pentru ei, mai ales când au crescut mari. Ei sunt cineva în faţa prietenilor lor. Acasă, ei sunt mereu cei slabi, trebuie mereu să vă roage pentru orice. Şi desigur că voi simţiţi puterea. "Nu, John! Nu azi! Nu acum!" "Nu! Am să mă gândesc." "Pleacă!" "Fă asta, fă cealaltă, altfel o să vezi tu!" Ştiţi ce vreau să spun?

Să fiţi un părinte bun, iubitor şi responsabil. Nu vreau să spun că să vă răsfăţaţi copiii. Dar să fiţi rezonabili. Să vă gândiţi, voi cum aţi face dacă aţi fi în locul lor? Nu-i răsfăţaţi şi nu le cumpăraţi lucruri care nu sunt necesare. Dar nici să nu-i controlaţi prea mult! Atunci ei o să vă iubească. Şi o să stea cu voi. Şi dacă faceţi toate acestea şi ei pleacă, atunci în regulă, karma (răsplata) s-a terminat. Atunci înseamnă că între voi doi nu mai există nici o legătură karmică acum. Nu-mi cereţi mie să-l aduc înapoi. Eu nu sunt poliţia şi nu am nici o intenţie să vă controlez fiul sau fata. Este munca voastră. Bine? Este munca voastră să-i creşteţi, să fiţi prieteni cu ei, ca ei să aibă încredere în voi, şi să se simtă confortabili acasă. Ca să nu fugă de acasă.

Orice copil care fuge de acasă, are nişte motive. Numărul unu, poate că nu se simte bine acasă. Numărul doi, influenţele rele din afară. Deci, să vedeţi care este motivul şi încercaţi să ajutaţi copilul. Bine? Nu daţi vina pe ei aşa de mult, nu fiţi prea duri cu ei, nu-i controlaţi aşa de mult. Atunci desigur că ei o să fugă de acasă. Afară, ei nu se pot înţelege cu semenii lor şi au presiune de la ei, şi apoi şi acasă, ei nu au înţelegere din partea părinţilor. Atunci desigur că ei fug de acasă. Nu au unde să se ducă, nu ştiu ce să mai facă.

Uneori, şcoala este o problemă pentru copii. Trebuie să fiţi mereu cu ei, să-i întrebaţi, să-i lăsaţi să aibă încredere în voi, ca apoi să poată să vă spună totul. Pentru că uneori, la şcoală, copiii sunt brutalizaţi. Dar ei nu au curajul să le spună părinţilor sau nu au curajul să le spună profesorilor pentru că sunt ameninţaţi sau aşa ceva, sau nu au încredere în părinţi acasă. Pentru că părinţii, ei nu înţeleg şi pun mereu presiune pe ei, şi îi forţează să facă lucruri, îi controlează în loc să încerce să înţeleagă care este problema cu ei. Să crească mare este deja o problemă mare pentru orice copil. Hormonii o iau razna, copiii se iau la întrecere şi sunt brutalizaţi de semenii lor, şi de tot felul de lucruri care pun presiune pe adolescenţi. Şi dacă şi voi la fel, puneţi presiune pe ei, atunci o să-i pierdeţi sigur.

Să fiţi un părinte bun. Ce este între voi, karma bună, karma rea, încercaţi să le acceptaţi şi să fiţi un părinte bun, ca să puteţi ajuta altă fiinţă să fie bună. Chiar dacă cu persoana aceea voi simţiţi ca şi cum: "Poate că el nu a fost prietenul meu în viaţa trecută." Dar totuşi, voi sunteţi împreună acum şi trebuie să fiţi prieteni. Să aveţi grijă de ei. În regulă? Nu vă rugaţi mereu: "Maestră, te rog, fă din copilul meu un fiu bun, o fată bună." Cum să o fac? Dacă voi puneţi mereu presiune pe el, atunci el face ce vrea să facă.

Nu fiţi doar buni şi gata, trebuie să fiţi buni şi cu copiii voştri. Copiii voştri, prietenii voştri, sau cine depinde de voi. Şi cu vecinii. Bine?