Detalii
Încărcaţi Docx
Citiţi mai multe
Așa cum a spus Buddha, în această Eră a Sfârșitului Dharmei, călugării nu sunt călugări. Poate că unii nu sunt călugări adevărați. Unii poartă jiāshā colorate (kāṣāya sau veșmintele călugărilor), exact cum a spus Buddha - că acestor călugări falși le place să poarte jiāshās colorate. Călugării falși mănâncă, de asemenea carne (de persoane-animale) și beau alcool, pariază - tot felul de lucruri pe care așa-zișii călugări le fac în zilele noastre. Și molestează copii, molestează femei și bărbat. Este peste tot pe internet. Oh, îmi doresc să nu fi făcut această descoperire. Oh, este o mare problemă. Îmi doresc să nu fi știut toate astea. N-aș fi știut toate astea în toate aceste decenii de când am venit să-mi fac misiunea. Și am auzit chiar recent, undeva se spunea că, călugării catolici au comis mai multe din aceste păcate, molestarea copiilor sau să facă căsătorii între persoane de același sex, molestând femei, bărbați și toate astea.Am spus că budiștii nu au asta. Rareori am auzit asta. Doamne, m-am înșelat amarnic. M-am înșelat amarnic. Am spus că deoarece călugării budiști au 250 de precepte, așa că nu este posibil. Este foarte detaliat despre tot felul de principii morale pe care trebuie să le respecți, așa că, călugării budiști nu pot să facă hărțuire sexuală sau să molesteze alți credincioși sau alți călugări și călugărițe. Doamne, m-am înșelat amarnic. Nu am citit prea mult pe internet. Nu am vrut niciodată să o fac. Doar recent, am vrut să știu despre pacea în lume și așa am deschis asta și cutia Pandorei a ieșit, prăbușindu-se, căzând peste tot. Aș fi vrut să nu fi trebuit să știu toate astea. Chiar m-a afectat foarte mult. Mi-a rupt iluzia. Am citit că Buddha a spus că Mara își va trimite copiii săi să fie călugări și călugărițe și vor folosi toate aceste veșminte de călugări și îmbrăcăminte în stil pentru a distruge învățătura lui Buddha.
„Când Buddha Shakyamuni era gata să plece în nirvana, el l-a chemat pe regele demon şi i-a comandat: ‘Ar trebui să te supui legilor. Urmează legile de acum încolo. Nu le încălca.’ Regele demon a replicat: ‘Deci, tu vrei ca eu să-ţi urmezi legile tale? Bine. În timpul epocii sfârşitului dharmei tale, vor purta hainele tale, voi mânca mâncarea ta şi voi defeca în bolurile tale de cerşit.’ El a vrut să spună că va distruge dharma din interior. Când Buddha a auzit asta, el a fost îngrijorat. A plâns şi a spus: ‘Nu mai pot să fac nimic în ceea ce te priveşte. Metoda ta este cea mai otrăvitoare, cea mai distructivă’.” ~ Un Comentariu de Veneratul Maestru Hsuan Hua (vegetarian) despre Sutra Shurangama
Și Buddha a plâns. Doamne Dumnezeule! Buddha este atât de sensibil, atât de iubitor, atât de bun. El chiar a plâns când El a văzut oasele unei femei. După ce ele mor, oasele femeilor sunt negre, nu ca oasele albe ale bărbaților, pentru că femeile au pierderi lunare de sânge, au copii și au grijă de copii și de soț și de gospodărie și de toate celelalte. Deci corpurile lor nu sunt la fel de sănătoase. După moarte, toate oasele lor devin negre, și Buddha a plâns în fața unei grămezi mari, uriașe de oase de femei. Vedeți cât de iubitor, de bun și de plin de compasiune este Buddha. Cum poate cineva care îl urmează să nu aibă suficient respect pentru El pentru a păstra doctrina Sa și pentru a preda dreptatea, comportamentul moral și chiar compasiunea? Cu greu mai aud călugări în zilele noastre vorbind despre compasiune, încercând să-i învețe pe adepții lor să accentueze dragostea pe care Buddha vrea ca oamenii să o păstreze, să o hrănească, să se maturizeze în ea și să trăiască în iubire.Acum am pus câteva întrebări cu privire la cele patru sentinţe pe care Sfinții din Cao Đài-ism i le-au dat lui Huệ Bửu. Am spus: „De ce mi-ați spus?” Ei au spus că pentru că am mai multe mijloace de a face public acest lucru pentru credincioșii Lor globali, pentru ca oamenii lumii să știe, mai mult decât doar pentru credincioșii Cao Đài obișnuiți. Ei mi-au spus că lumea interioară vrea ca oamenii lumii să știe.Și apoi am spus: „Dar el m-a lăudat înainte. Poate că este o greșeală. A făcut o greșeală sau ceva?” Ei au spus: „Nu, a făcut-o intenționat.” El „a răstălmăcit totul doar pentru dorința lui, ambiția lui josnică,” dar a făcut totul murdar. Eu cred că el nu are înțelepciune suficientă. El vrea doar să aibă titlul, dar atunci ce ar face cu el pentru lume, oricum? În toate aceste decenii el doar a mâncat și a dormit și nu a făcut mare lucru, s-a bazat doar pe Cao Đài-ism pentru a supraviețui și poate vorbind cu oamenii din afară ca să-i facă ofrande. Și acum el vrea titlul.Așa că am spus: „De ce m-a lăudat înainte de asta?” Când am văzut asta prima dată, m-am gândit: „Oh, este un om atât de bun, persoană înțeleaptă. Cine este el?” Dar nu am avut timp să aflu mai multe despre el. Așa că mai târziu, i-am rugat pe discipolii mei să afle, iar ei mi-au spus: „Oh, Huệ Bửu este unul dintre mediumii din Cao Đài-ism”. Și atunci am știut. Am spus: „Oh, el este Cao Đài; de ce mă laudă? Ei ar trebui să-i laude pe propriii lor Sfinți.” Pentru că, Cao Đài-ismul este o religie foarte iluminatoare. Este simbolizată de ochiul din mijlocul frunții. Asta știm cu toții. Este al treilea ochi, Ochiul Înțelepciunii, Ochiul Sufletului.Fondatorul Cao Đài-ismului a văzut Ochiul într-una din viziunile Sale în timp ce era pe plaja oceanului. Dar nu este ca și cum l-ar fi văzut pe plajă, doar că El era conectat în acel moment. Chiar dacă El a văzut oceanul în fața Lui, El era deja conectat cu lumea interioară superioară, cu Sfinții și Înțelepții Care i-au arătat Lui o viziune, i-au arătat o învățătură prin viziune; adică, subliniind că oamenii, credincioșii ar trebui să se concentreze pe al treilea ochi în timp ce fac meditație, laudă sau închinare. Deoarece al treilea ochi este locul unde ar trebui să vă concentrați. Asta învățăm și în timpul inițierii în Metoda Quan Yin.Așa că am spus: „Atunci, de ce a trebuit ca el (Huệ Bửu) să mă laude? Pentru ce?” La acea vreme, nu am citit prea multe din scrierile sale de pe internet. Am citit doar o dată că m-a lăudat și că a simpatizat cu mine. Am fost surprinsă și emoționată. Am spus: „De ce a trebuit să facă asta?” Deci Majestatea Sa Regele Cao Đài mi-a spus, de fapt, atunci: „Pentru că Huệ Bửu îți vrea discipolii...” Ce a spus El exact, am pus-o în ghilimele: „Pentru că Huệ Bửu vrea ca discipolii Tăi să aibă încredere în el, atunci el va avea mai târziu mai multă strategie să preia Misiunea Ta, pe care Tu ai construit cu sudoare și lacrimi. El a pretins că a fost chiar maestrul Tău înainte, în viețile trecute, ceea ce este tot fals”. Aceasta este ceea ce mi-au spus toți Sfinții: „Din același motiv - pentru că el vrea să preia Misiunea Ta, pe care ai construit-o cu toată Dragostea și Munca Ta. Și el vrea să o preia, pentru că vrea să aibă mai multă putere, mai multă faimă, mai mulți oameni care să i se ofere”.Acest eveniment mă face să-mi amintesc una dintre poveștile copilăriei mele. Aveam doar vreo opt ani; foarte, foarte tânără, și încă în școala primară. Am scris câteva poezii, desigur. Și într-o zi, am scris o poezie cam de o pagină, în care am folosit toate materiile de la școală pentru a le împleti în poezie. Și a fost foarte frumoasă și foarte exactă, foarte exactă despre școală, despre toate subiectele pe care le învățăm și lucrurile care se întâmplau, sau ce a spus profesorul și în ce clasă și toate astea. Dar apoi, am pierdut-o. M-am dus la casa unui vecin pentru ceva și am pierdut-o, pentru că probabil aveam caietul de școală cu mine și acea hârtie era separată. Am scos o hârtie și am scris pe ea. Și am pierdut-o. Nu am știut că am pierdut-o acolo, de fapt. Dar mai târziu, am știut că am pierdut-o acolo. Deci, când am venit acasă, nu am putut-o găsi; nu am știut unde să o găsesc, așa că a fost bine. Ce să fac?Într-o zi, m-am întors la casa acelui vecin din nou. Familia acelui vecin a fost foarte amabilă, de fapt. Ei aveau trei copii, un băiat mai mare, cred că era deja în liceu, o fată mijlocie și o altă fată mai mică. Și s-a întâmplat să văd poezia mea pe biroul acelui băiat. Așa că i-am spus: „Oh, ai găsit-o. Este poezia mea. Pot să o iau înapoi acum?” Așa că, el s-a uitat la mine sever, ca și cum m-ar fi speriat: „Nu! Este poezia mea, nu a ta.” I-am spus: „Nu, nu, este poezia mea. Poţi vedea că eu am scris-o. O știu.” El a spus: „Nu, nu este a ta. Nu mai spune asta.” Iar eu am spus: „Dar este a mea. Poți vedea scrisul meu de mână. Nu este scrisul tău.” El a spus: „Nu, este poezia mea. Acum dispari, altfel vei vedea.”Părea foarte feroce. Mi-a fost atât de frică, așa că am plecat. Ce altceva puteam să fac? Era scrisul meu! Poezia mea. Și el a spus că era a lui. Și mai târziu, a luat-o ca să câștige un premiu de la școală, pentru că a fost o poezie școlară foarte bună. Descria toate subiectele pe care le învățam în clase, de la cea mai mică la cea mai mare din școala primară. Și până acum, îmi amintesc asta - despre ce era vorba. Dar nu-mi amintesc nicio frază din acea poezie. Este pierdută pentru totdeauna. Și băiatul acela a câștigat un premiu. Nu știu ce premiu. Este probabil unul dintre cele mai bune premii literare. Vedeţi voi, este foarte asemănător acum. Sunt încă intimidată, chiar dacă am crescut deja.Photo Caption: Cine poate spune aici cine este cel mai frumos - insecta verde sau floarea!
