Detalii
Încărcaţi Docx
Citiţi mai multe
Și mai este, de asemenea, un alt loc care îmi place în America - unul dintre munții din San Jose, California. Iar acel munte este singurul care încă mai are copaci, plante și flori sălbatice care înfloresc atât de frumos primăvara. […] Mi-a plăcut foarte mult asta. Mă puteam plimba toată ziua să mă uit la flori, la copaci și la lac. Eu eram foarte fericită acolo. […] Aceste câteva locuri, mi-ar plăcea să stau acolo veşnic, pentru că nu este nimeni în jur - doar voi, muntele, persoanele-pasăre, copacii și vreo sursă mică de apă. […]
Zilele trecute, eu v-am vorbit despre o masă pe zi. Nu am intenționat niciodată să vă spun. [...] Dar apoi, mi-a scăpat din gură. [...] Nu am vrut să suport consecințele, karma multiplicată a acestui lucru. De asemenea, nu am vrut ca unii oameni să o copieze. [...] Dar, mai târziu, Raiul mi-a spus că trebuie să fie dezvăluită. Chiar dacă eu am oftat ușurată, tot nu mi-a plăcut ca acea parte să fie în public în felul acesta. Dar apoi, eu știu de ce ar trebui să fie așa: pentru ca să existe un alt motiv pentru care aș putea să vă spun să nu mergeţi la extrem, și să aveți grijă de corpul vostru, să vă îngrijiți de sănătate etc. Pentru că Dumnezeu nu vrea ca oamenii să se restricţioneze prea mult cu un fel de disciplină frenetică, care nu este chiar atât de necesară.Deci, mai târziu, mi-am amintit, de asemenea, că Buddha le-a permis călugărilor și călugărițelor să aibă chiar și sucuri nutritive de legume și fructe după-amiaza, după ora prânzului, care este de obicei descrisă ca fiind perioada de o singură masă pe zi. Și apoi eu mi-am amintit de atâția yoghini sau practicanți care practică tot felul de pedepse pentru corp. Și eu l-am întrebat pe Dumnezeu dacă este cu adevărat util pentru ei să fie eliberați: „Pentru că, până la urmă, au făcut toate astea pentru Tine, nu?” Deci, Dumnezeu a spus: „Nu.” Dumnezeu nu vrea ca oamenii să facă rău templului Lui/Ei. Corpul este un templu al lui Dumnezeu și noi ar trebui să-l venerăm, ar trebui să avem grijă de el - în mod rezonabil. Adică, să nu mergem la extrem, desigur, decât dacă uneori este necesar. Dacă voi trebuie să fiţi filmaţi, de exemplu, la Supreme Master Television, atunci trebuie să vă îmbracați corespunzător, să vă machiați și toate acestea. Totul este ideea mea.Vreau ca oamenii din lume să se înțeleagă între ei, să cunoască costumele și tradițiile altor națiuni sau ale altor regiuni. Cu cât știu mai multe, cu atât mai bine. Deci, noi facem tot felul de emisiuni pentru a-i aduce împreună pe cetățenii lumii într-un spirit de respect, de iubire, de înțelegere - că ar trebui să trăim împreună în acest fel. Atunci noi am avea pace, armonie și nu vom avea niciodată război.Dar asta nu este suficient, desigur. Pentru că, potrivit Regelui Războiului, eu l-am întrebat: „Atunci, ce trebuie să facem noi pentru a distruge această energie de război, energia ucigașă; pentru a avea pace pe Pământ, pentru ca oamenii să trăiască fericiți, norocoși, așa cum ar trebui?” Atunci El mi-a spus: „Forța karmei este extrem de copleșitoare, iar karma ucigașă nu poate fi distrusă niciodată, decât dacă oamenii lumii...” Cuvintele Lui. Îl citez pe El, citez: „...numai dacă oamenii lumii își vor schimba modul de viață și vor renunța complet la violență, la ucidere, atunci războiul va fi distrus. Pacea va veni și va triumfa permanent.” Închid ghilimelele.Acum, noi lucrăm de zeci de ani. Mă simțeam oarecum singură, lucrând aproape singură, dar în zilele noastre, datorită sistemului de internet, datorită comunicării care se răspândește pe întreaga planetă, eu simt că mulți, mulți cetățeni ai lumii sunt cu adevărat motivați spre pace și ei fac tot posibilul pentru a susține acest lucru prin dieta fără persoane-animale, prin regimul vegan, prin modul de viață vegan și prin multe alte moduri similare sau în legătură cu asta. Iar eu sunt foarte fericită și bucuroasă. Doar că numărul nu este încă suficient pentru a acoperi karma violentă a uciderii.Noi ucidem, of, Doamne, miliarde și miliarde de persoane-animale anual. Cum putem să compensăm asta? Cum putem compensa vreodată dacă noi nu ne schimbăm cu toții la un mod de viață binevoitor? Ei bine, eu cred că până și copiii de cinci ani ar înțelege ce spun, dar magia lui maya îi orbește pe toți, asurzește toate urechile și amorțește tot acest spirit conștiincios din inimile oamenilor, în mare parte.Alte persoane-animale contribuie cu o karma mai puțin violentă decât noi. Vedeți, poate că unele persoane-animale nu pot fi vegane. Dar oamenii, noi avem de ales. Avem o mulțime, o mulțime și o mulțime de opțiuni și putem mânca orice din regnul vegetal și să avem suficientă nutriție. Acesta este ideea: noi nu ar trebui să ucidem, nu trebuie și nu vom fi nevoiți să ucidem. Iar noi refuzăm în mod deliberat modul de viață binevoitor și alegem să ucidem, să mâncăm toată această carne cu sângele care curge, unii chiar o mănâncă crudă. Să mănânci carne de persoane-animale - când îți amintești și te gândești la asta, te simți deja foarte scârbit, ca să nu mai vorbim despre a consuma carne care încă are sânge în ea. Sau chiar în viață, oh, Doamne! Oamenii - unii sunt atât de răi! Incredibil. Sunt mai răi decât unii diavoli din iad.Voi încerca să mă gândesc cum să formulez din nou. Aș vrea să o pot scrie, mi-ar fi mai ușor să o citesc pur și simplu, dar nu mai pot scrie după ce am editat o mulțime de emisiuni pentru Supreme Master TV. Pur și simplu nu am chef să scriu atât de mult. Nu mi-a plăcut niciodată să scriu cu adevărat. Doar la școală sau când eram mai tânără, scriam poezii, îmi exprimam sentimentele din acel moment prezent. Pentru că pur și simplu ieșeau; trebuia doar să scriu. Dar poeziile sunt mai ușoare pentru mine, pentru că sunt scurte. Și, de asemenea, ele vin ușor. Deci, era aproape ca și cum eu aș fi scris ceea ce îmi venea în minte, rapid și simplu. Dar lucrurile legate de karma și toate lucrurile pe care eu trebuie să vi le explic sunt diferite. Trebuie să fie exacte și trebuie să fie adevărate. Nu sunt doar sentimentele mele personale, dar trebuie să fie real și adevărat. Deci, este mai dificil decât să scrii poezii sau eseuri scurte la școală.Deci, vedeți, chiar și în viața de zi cu zi, eu nu scriu email-uri sau altceva. Oricum eu nu am unul. Nici nu știu cum. Chiar dacă eu aș ști cum, nu știu dacă mi-ar plăcea să scriu email-uri. Doar dacă trebuie să scriu comentarii, corecturi sau sugestii pentru emisiunile de la Supreme Master TV și să iau legătura cu unii dintre membrii echipei mele de lucru; în rest, eu pur și simplu nu scriu nimic, cu excepția unor note scurte pentru a-mi aminti anumite lucruri. Iar cele mai importante lucruri, de cele mai multe ori nici măcar nu le notez. La fel ca în conversația cu Zeul Războiului, am uitat unele dintre cuvintele pe care El le-a folosit. Ei bine, oricum este de esență similară. De exemplu, „karma” violenței, sau „energia” violenței - este similar. Denotă același lucru. Și voi veți înțelege oricum ceea ce am încercat să vă transmit. Dar altfel, cu excepția unei idei sau a ceva ce trebuia să scriu și nu am avut timp, sau nu era momentul să le scriu membrilor echipei mele, sau nu vreau să mai am radiații la sfârșitul zilei, eu scriu de mână. În rest, nu scriu nimănui, cu excepția cazului în care este vorba de muncă pentru Supreme Master Television. Și asta înseamnă deja multă muncă pentru mine.Pentru că, dacă voi ați scris niște litere greșite, atunci trebuie să rescrieți din nou. Și apoi voi trebuie să le aranjați astfel încât să le scrieți în același loc sau exact în același loc și într-un spaţiu atât de mic pentru script, pentru emisiune. Costă foarte mult timp. Eu nu scriu (tastez) nici măcar cu zece degete. Cu toate astea, eu am destulă treabă de făcut, iar apoi trebuie să fac și munca din interior. Deci, eu nu mai am inspirația să scriu articole lungi sau ceva de genul. Scriu doar propoziții scurte sau articole scurte, cum ar fi pentru sloganuri vegane sau pentru pace, sau știri scurte pentru echipă, câteva sugestii pentru echipă cu privire la unele emisiuni de făcut, câteva comentarii la unele emisiuni, sau niște completări la unele emisiuni, etc. Și acestea sunt suficiente pentru mine, pentru că eu trebuie să fac mai multă muncă în interior decât în exterior. Dar nu pot renunța la niciuna dintre ele.Îmi lipsesc cu adevărat vremurile din Himalaya și din Hao Tsa. Hao Tsa este o zonă muntoasă din Taiwan (Formosa), unde eu obișnuiam să merg să fac refugii, fie singură, fie cu câțiva rezidenți. Apoi, uneori, eu luam cu mine întregul grup de rezidenți de la acea vreme; noi ne instalam corturile pe malul râului și trăiam simplu, foarte simplu. Găteam doar două, trei oale mari și le împărțeam, cu câteva feluri de legume comestibile sălbatice la acea vreme. Și poate cartofi dulci, cartofi, câteva fructe pe care fie le mâncam crude, fie le puneam în focul mic de tabără pentru a le coace - măr copt, portocală coaptă, porumb copt, lucruri de genul. Și noi eram foarte fericiți. Și apoi, eu a trebuit să plec din cauza unei prelegeri deja prestabilite sau ceva de genul. Deci, aceste două locuri îmi lipsesc foarte mult; Mi-aș dori să le pot retrăi oricând.Și mai este, de asemenea, un alt loc care îmi place în America - unul dintre munții din San Jose, California. Iar acel munte este singurul care încă mai are copaci, plante și flori sălbatice care înfloresc atât de frumos primăvara. Iar acum, dacă voi vreți să locuiți acolo sus, trebuie să aveți permisiunea de a construi o casă. Și apoi, voi trebuie să faceți un drum care să meargă de la poalele muntelui până în vârful acelui munte mic, nu foarte mare. Dar eu nu am putut. Nu am vrut, pentru că nu am vrut să tai copaci pentru a face o stradă. M-am uitat peste tot, în jur - multe dealuri, mulți munți, erau deja toți goi. Acela era aproape singurul loc care avea plante și copaci - și copaci mari. Deci, eu nu am avut inima să le tai. Am iubit foarte mult acel loc. În fiecare seară noi făceam doar un loc mic de foc cu trei pietre și adunam lemnele uscate din jur pentru a găti mese vegane. Și noi am trăit într-o rulotă la mâna a doua, a patra, a cincea. Și există o mică fântână cu apă pe acel munte. Există, de asemenea, un lac în față, care este sursa de alimentare cu apă pentru acel oraș.Mi-a plăcut foarte mult asta. Mă puteam plimba toată ziua să mă uit la flori, la copaci și la lac. Eu eram foarte fericită acolo. Apoi, a trebuit să plec pentru că mă aștepta o conferință undeva. Întotdeauna am fost reticentă să plec, dar apoi m-am gândit: „Oh, poate că voi putea să mă întorc.” Dar nu s-a mai întâmplat niciodată să mă pot întoarce cumva, să trăiesc acolo pentru totdeauna și să o am ca bază pentru mine. Aceste câteva locuri, mi-ar plăcea să stau acolo veşnic, pentru că nu este nimeni în jur - doar voi, muntele, persoanele-pasăre, copacii și vreo sursă mică de apă. Acum este complet diferit.Photo Caption: Un colţ izolat din grădină, Este tot ca un vis al păcii adevărate din Sinele Interior!
