Altruismul şi umilinţa, partea 5 din 12

Atunci a venit muzica din TV. Dar noi nu am dat drumul la TV deloc. Muzica nu era potrivită pentru recitalul meu, pentru că ei nu ştiau cum recită poezia aulacezii (vietnamezii). Nu ştiam nici eu de unde venea muzica. Era de la TV. Asistenta mea a auzit şi ea. „Nu ştiu. Ai auzit ceva?” Ea a spus: „Da, am auzit muzica.” Am spus: „De unde?” Ea a spus: „De la televizor.” Ea era puţin speriată, pentru că noi nu am deschis televizorul. TV era doar conectat la camera de filmat, ca să putem vedea imaginea mea.