Detalii
Încărcaţi Docx
Citiţi mai multe
Practicați cu umilință, cu sinceritate. Lăudați-l mereu pe Dumnezeu, lăudați-i pe toți Maeștrii, pentru a vă proteja de propriul vostru dușman care este ego-ul vostru - ego-ul vostru ambițios, lăcomia voastră pentru faimă și câștig. Acesta este cel mai rău dușman pe care îl puteți avea, mai rău decât demonii, mai rău decât fantomele, mai rău decât orice altă ființă rea de pe această planetă sau de oriunde. Pentru că dacă ei sunt demoni, dar voi sunteți virtuoși, sunteți fermi în practica voastră spirituală, sunteți puri în inima voastră, îl iubiți pe Dumnezeu, îi iubiți pe Maeștri și iubiți mulți alți Maeștri, atunci niciun demon nu se poate apropia de voi, ca să nu mai vorbim de a vă face rău. Nici măcar fantomele nu se pot apropia. Ele trebuie să stea la zeci de kilometri distanță. Dar dacă sunteți lacomi, ambițioși și vă construiți faima și averea pe pretexte false sau pe un fel dorinţe aiurea de imaginație falsă, atunci sunteți condamnați. Atunci demonii vor fi în jurul vostru tot timpul și vă vor hrăni ego-ul cu tot felul de fantezii, și poate vă vor arăta niște puteri magice astfel încât să credeți că sunteți cineva. Nu, nu, nu. Acesta nu este un Buddha.Buddha nu a făcut sclipiri magice, nici măcar nu a folosit magia, decât dacă uneori El a trebuit să o facă, pentru a vedea niște discipoli. El zbura cu propria Sa suită și nimeni altcineva nu îl putea vedea, cu excepția celor devotați care îl invitau, de exemplu. El nu a făcut asta pentru spectacol. El a învățat asta înainte sau unele au venit la El în mod natural. V-am spus deja. Dar El nu a făcut asta doar pentru ca oamenii să-L aplaude, să-I spună bravo sau să-I dea mai mult prânz decât putea El să mănânce.Buddha a făcut totul corect, în mod adecvat, doar la timpul potrivit și în momentul potrivit. Orice altceva a făcut El, cum ar fi să apară în fața discipolilor din închisoare pentru a-i consola, de exemplu regina (Vaidehi) înainte - Ea era închisă și a vrut să-l vadă pe Buddha. Nu a putut, deci s-a rugat lui Buddha. Deci, Buddha a apărut cu corpul Său de lumină, corpul manifestat - nu cel fizic, dar arăta exact ca unul fizic. Și uneori, puteți chiar să-l atingeți. Voi vă puteți strânge mâinile sau Maestrul chiar vă îmbrățișează - la fel ca un corp fizic real, dar este un corp manifestat.Iar Buddha și-a manifestat corpul în închisoarea Ei, unde nimeni nu putea intra, desigur. Este o închisoare strictă; nimeni nu putea intra acolo. Buddha a stat acolo o perioadă lungă de timp pentru a o învăța metoda lui Amitābha Buddha, pentru a o lăsa să mediteze și să contemple acolo la Tărâmul lui Amitābha Buddha, iar mai târziu Ea va fi renăscută acolo. Dar Ea trebuia să fie exactă. Buddha i-a spus cum arată Tărâmul lui Amitābha Buddha, totul în detaliu, iar Ea a trebuit să memoreze și să-și amintească toate acestea, în fiecare zi, și să se gândească chiar la toate aceste detalii și să recite numele lui Amitābha Buddha. Nu este doar recitarea Numelui lui Buddha. Când Buddha a învățat-o, totul a fost în detaliu, iar Buddha a spus că Ea trebuie să își amintească mereu în mintea Ei, peisajul Tărâmului lui Amitābha Buddha. Acesta este modul în care Ea ar putea renaște acolo.Deci, nu este chiar atât de ușor. Nu puteți fi atât de concentrați pentru a vă aminti toate detaliile despre cum arătau florile, cum arăta apa din acel lac de nectar din Tărâmul lui Amitābha Buddha, și cum cântau păsările acolo, ce fel de ritm, ce fel de melodie, de exemplu. Deci, acesta a fost corpul manifestat al lui Buddha pentru a ajuta un discipol în caz de nevoie, dar El nu și-a folosit magia sau altceva. Este doar un lucru natural care s-a întâmplat, pentru că Buddha are multe tipuri diferite de puteri pe care le poate folosi pentru a-și ajuta discipolii Lui.Și de cele mai multe ori doar discipolii sau oamenii interesați văd asta. Dar uneori și alte persoane din exterior văd asta. Ca într-o familie, mama nu vede, dar copilul neinițiat îl vede pe Maestru venind la ea acasă și făcând una și alta, de exemplu. Sau chiar un străin neinițiat, membru al familiei sau un prieten a venit și l-a văzut pe Maestru în casă, făcând lucruri sau binecuvântând. Se poate întâmpla, de asemenea, asta, dar nu întotdeauna se întâmplă așa.De cele mai multe ori, Buddha se manifesta doar atunci când era necesar. Sau întotdeauna - chiar întotdeauna, dar nu toată lumea îl poate vedea. Chiar și în întreaga mea adunare, de exemplu, când toți discipolii erau acolo, doar unii discipoli îi vedeau pe Buddha venind și plecând, sau orice alte miracole, sau miracolele Maestrei în acea adunare, binecuvântând pe unul și pe altul. Dar ceilalți nu vedeau nimic, nu realizau nimic. Doar un grup de discipoli de la acea vreme a văzut. Noi avem câteva din acele mărturii. O mulțime - doar că uneori ei nu scriu. În mod normal, eu le spun să nu o facă, dar uneori nu se pot abține. Ei trebuie să scrie; le place să le împărtășească cu alții, să îi încurajeze pe alții să continue să practice.Și odată, unii dintre discipolii mei s-au dus undeva să practice, iar mulți călugări tibetani au venit după ei, au alergat după ei și i-au întrebat: „De unde ați venit? Ce faceți voi? De ce vin atât de mulți Buddha acolo unde sunteți voi și este atât de multă Lumină?” Și toate lucrurile astea. Unii călugări tibetani au făcut asta, de asemenea, așa-zișilor mei discipoli. Cred că îmi amintesc că unul dintre discipoli a spus astfel de lucruri. Nu-mi amintesc când și unde - în ultimii ani, poate în Ashramul Tărâmul Nou sau așa ceva.Dar nu numai acolo. De-a lungul anilor, ei îmi spuneau ceva tot timpul, singuri, în particular și mă întrebau: „Ce fel de nivel este acela?” Pentru că într-un nivel sunt multe peisaje. Este ca un reper de peisaj, astfel încât voi să puteți recunoaște unde vă aflați. La fel ca un discipol care s-a întâmplat să fie în Tărâmul lui Amitābha Buddha, apoi ei s-au întors acasă și s-au uitat la sutra lui Amitābha Buddha, au comparat-o și au spus: „Oh, eu am fost în Tărâmul lui Amitābha Buddha. Asta este sigur”. Nu este o iluzie. Pentru că, de asemenea, ea a știut despre asta în timpul viziunii interioare, dar când a ieșit din ea, a existat o îndoială care s-a strecurat în ceea ce privește locul în care a fost. Ori mă întreabă pe mine, sau dacă eu nu sunt acolo, ei se duc să „întrebe” vreo sutra, sau îl roagă pe Buddha să le explice.Oricum, noi știm care dintre ele sunt iluzii și care nu sunt, pentru că la momentul inițierii, voi ați fost, de asemenea, învățați. V-am învățat cum să recunoașteți Maestra adevărată din interior, sau maya, care creează iluzii, vă înșală și vă amăgește. Și voi toți știți asta. Doar că unii așa-ziși discipoli, nu sunt discipoli. Ei sunt deja demoni și nu se căiesc. Ei doar vin, abuzează de iubirea mea, de bunătatea mea și vor să ia Puterea mea pentru a amăgi oamenii pentru bani, pentru faimă și pentru șansa de a-i molesta pe alții care sunt credincioși și nevinovați. Cum ar fi, ei au devenit călugărițe sau călugări cu ei și apoi îi molestează, de exemplu în felul acesta. Și voi știți asta. Există unele mărturii chiar și de la persoane din afară - de la călugărițe din afara grupului meu, de la călugărițe budiste. Și mă acuză chiar şi pe mine. Eu nu am știut nimic despre asta până acum câteva săptămâni. Oh, Doamne. Dumnezeu știe asta. Groaznic, groaznic. Oh, Doamne, teribil. Îmi pare atât de rău pentru toți acești oameni nevinovați.Dar ei știu despre mine. Dacă ei știu că eu sunt Maestra lor, de ce nu au venit la mine în schimb? Pentru că, de asemenea, ei puteau aplica. Trebuie doar să își scrie numele și noi știm unde sunt, iar apoi eu îmi pot trimite călugării la ei. Ei nici măcar nu trebuie să vină la mine. Noi cheltuim bani pentru ei. Ei nu trebuie să cheltuiască bani pentru mine, nici măcar pentru biletul de avion. Unii își pot permite. Ei vin să mă vadă dacă vor, prin propria lor alegere.Și înainte de inițiere eu le spun deja călugărilor sau călugărițelor care sunt desemnați pentru acea zonă, de exemplu, care dintre ei merge în Âu Lạc(Vietnam) în ce zi și care merge în Thailanda în ce zi și care merge în Mongolia în ce zi, care merge în America sau Europa, de exemplu, etc., etc. Noi știm deja cu toții. Ei îmi dau numele persoanelor care vor să fie inițiate. Și apoi eu aprob. De cele mai multe ori eu aprob. Rareori resping - poate câteva. Până acum, toată viața mea, doar câteva. În mod normal, eu le aprob pe toate. Și apoi ei vin într-o anumită zi și el(/ea) oferă inițierea pentru acel grup. Nu îi costă nimic. Dacă unii dintre călugării(/călugăriţele) mele chiar au mers la ei acasă să stea temporar, eu plătesc totul - cazarea, mâncarea, benzina și biletele de avion sau orice altceva. Eu nu iau niciodată nimic de la niciun discipol, înainte, în timpul sau după inițiere, pe viață sau pe moarte, nimic. De când eram copil, oricum nu am vrut niciodată să iau bani de la nimeni.Photo Caption: Noi suntem noi, Dar ne cunoaştem bine ca prieteni