Un loc în Lumea înălţată este asigurat prin sârguinţă cinstită, Graţia Maestrei şi Mila lui Dumnezeu, partea 7 din 19

Orice Maestru care vine, oricine face bine, va fi calomniat. Nu știți cât de mult am fost calomniată eu de-a lungul acestor ani, în privat sau în mod deschis. Dar Maeștrii știau deja - trebuie să suporte asta. Să nu mai vorbim despre Măiestrie sau altceva încă.

Ca, de exemplu, în budism, chiar și recent, dacă cuiva îi place de un călugăr mai ales pentru că în exterior el demonstrează un fel de principiu, atunci lor începe să nu le placă de alți călugări care sunt mai normali - el face doar munca normală și este un călugăr normal, fără a sublinia puternic sau a-și arăta sfințenia sau păstrarea principiilor, de exemplu. Apoi, cele două grupuri de adepți vor avea probleme unul cu celălalt - ajungând chiar la violență, s-au dus în alte zone ale templului, în alte complexe, și i-au bătut pe călugării și chiar pe călugărițele bătrâne, doar pentru că ei și-au exprimat opinia despre celălalt călugăr pe care ei îl urmează.

Toată lumea urmează pe cineva! Și chiar și acel călugăr, poate că în exterior pare sfânt, dar cine știe ce este în interior, care îi sunt motivele și intențiile, și câtă cunoaștere, înțelepciune are - câtă iluminare a dobândit deja. Poate că nimic. Doar în exterior. Și poate că ceilalți călugări și celelalte călugărițe care îi critică pe acești așa-ziși călugări „sfinți” sunt chiar sfinți! Este doar modul în care ei trebuie să își facă treaba. Deci ei, (adepții), nu ar trebui să bată cealaltă parte a credinței și să divizeze budismul, să-l facă slab. Și apoi, să nu vă duceți la acel templu și să alergați după celălalt călugăr așa-zis „sfânt” – voi puteți, puteți face asta, dar nu vă puteți abandona pur și simplu învăţătorii anteriori.

El a făcut tot ceea ce a putut. Și-a sacrificat viața. El nu are o familie, o soție și copii, așa cum vă bucurați voi de viață. Și el mănâncă mai simplu; poartă doar haine simple, are doar câteva perechi de haine și trăiește într-un loc simplu - chiar și în templu, o cameră mică sau ceva de genul. El și-a „aruncat” viața, toată plăcerea din jurul său, pentru a fi călugăr. Poate că nu este un călugăr excelent, dar cel puțin cu el voi ați învățat să vă amintiți de învățătura lui Buddha. El vă învață ce poate. Și dacă credeți că el nu este suficient de bun, atunci puteți găsi un alt călugăr sau învăţător, desigur. Dar nu vă întoarceți și nu aruncați cu pietre, cu roșii în vechiul vostru profesor pentru că el știe mai puțin sau pentru că nu arată disciplină suficientă pentru cadrul vostru de apreciere! Aceasta este violență împotriva învățăturii lui Buddha. Buddha nu ar fi vrut niciodată ca vreunul dintre discipolii Săi să meargă și să bată un alt discipol.

Pentru că și voi sunteți o ființă normală; voi nu știţi care călugăr este sfânt, care călugăr nu este, cu adevărat. Uneori, unii călugări au intenţii bune în interior, dar pot spune unele cuvinte greșite în toiul discuției. Poate că nu există prelegeri planificate, nu există teleprompter așa cum au unii oameni bogați. Eu nu am în acest moment. L-am avut la un moment dat, de mai multe ori. Dar lucrurile pe care eu le spun uneori, oricum sar din scenariu. Și nu-mi place să pregătesc un scenariu decât dacă este pentru... Nu, eu nu fac asta. Oricum, doar de câteva ori când ei l-au pregătit. Eu nu-l fac; eu doar vorbesc. Ca acum, eu vorbesc în întuneric, natural, orice vine. Pentru că vine din inima mea, din sufletul meu, din dragostea mea foarte, foarte mare pentru voi toți, chiar dacă nu mă cunoașteți. Mulți nu mă cunosc, nici eu nu-i cunosc pe mulți - fizic nu. Dar vă cunosc sufletele tuturor. Știu că voi iubiți fericirea. Știu că voi vreți să mergeți Acasă, chiar dacă mintea voastră vă oprește, vă amăgește. Chiar și maya lumii, care conduce planeta, încearcă din răsputeri să vă separe de Casa voastră originală, de intenția voastră nobilă și de aspirația inițială. Vă rog să încercați să vă întoarceți. Găsiți-vă ceva timp ziua pentru a vă aminti idealul vostru originar și motivul pentru care ați venit aici și rugați-l pe Dumnezeu să vă îndrume către un învăţător. Dacă nu puteți găsi singuri, rugați-l pe Dumnezeu cu ardoare, sinceritate, disperare, să vă aducă un învăţător.

Și acum să ne întoarcem la câmpul de luptă al călugărilor. Multe religii luptă împotriva altei religii. Iar în cadrul unei religii, uneori ei se luptă între ei. De asemenea, pe vremea lui Buddha, vărul Său, de asemenea discipol și chiar cumnat, a mers împotriva Lui, chiar a vrut să îl ucidă. El doar le-a propagat celorlalți că era „mai disciplinat” decât Buddha, mai ascetic și toate celelalte. Ce lucru stupid!

Unii oameni vor mânca trei, patru mese pe zi, și tot sunt iluminați. Unii oameni nu mănâncă deloc și nu sunt iluminați. La fel ca Buddha, când mânca doar trei, patru semințe de susan pe zi și bea doar puțină apă, nu era iluminat la acel moment. Până când El și-a dat seama că era greșit, iar apoi s-a schimbat 180 grade, a trăit normal pe calea de mijloc - deci a mâncat o dată pe zi, dar bine, apoi a practicat o cale diferită - și apoi El a devenit iluminat.

Dar Buddha a învățat multe lucruri în timpul perioadei ascetice și, de asemenea, după aceea. El a avut mult timp la dispoziție; El a fost singur și a învățat multe lucruri. Există metode pentru a învăța cum să-ți citești viața trecută, metode pentru a învăța cum să citești mintea altor oameni; există metode pentru a învăța cum să mergi pe apă; există metode de a învăța cum să zbori în aer. Buddha a stăpânit unele dintre acestea - zborul în aer. Deci, uneori, dacă era prea lung și prea incomod, El zbura cu unii dintre discipolii Săi la casa gazdelor pentru a lua prânzul. Este consemnat în sutre. Dacă nu mă credeți, aruncați o privire. El avea capacitatea de a citi gândurile oamenilor și de a se întoarce în viețile Sale trecute și ale oricărei alte persoane. Și El putea face multe alte lucruri. Pentru că El învățase toate acestea chiar înainte de a deveni iluminat, iar unele, de asemenea, după iluminare. Și unele vin în mod natural odată cu iluminarea, cum ar fi să poți auzi de departe, să poți vedea de departe.

Și în zilele noastre, unii oameni încă mai au aceste puteri magice. Ei pot, de asemenea, să dispară în aer; pot zbura în aer - - chiar încă mai pot face asta! Unii o fac în mod evident. De cele mai multe ori ei nu o arată. Doar că uneori o fac și din greșeală alți oameni văd și o fotografiază. În zilele noastre, voi puteți fotografia, puteți păstra orice, puteți arăta orice pentru că aveți tehnologie de vârf. Dar, cel puțin câteva sute de oameni încă mai practică tot felul de magii sănătoase pentru confortul lor. Și, de asemenea, nu mai trebuie să mănânce nimic. Dar nu sunt mulți pe care îi puteți întâlni. Ei se ascund. Buddha a lăsat și multe alte sutre despre cum să înveți toate aceste tipuri de magie.

Când El (Buddha) era în viață și mulți oameni îl urmau ca monahi, ei aveau, de asemenea, tot felul de puteri magice, cum ar fi să zboare cu El, să treacă prin pietre, lucruri de genul acesta. Astfel, odată chiar, unul dintre călugării care l-a urmat pe Buddha stătea în fața ashramului în care Buddha locuia în acea vreme cu câteva mii de călugări. El își repara jiasha (kāṣāya); roba exterioară a călugărului. Și unul dintre regi a venit și a vrut să-l viziteze pe Buddha, dar El nu știa unde era Buddha. Deci, l-a întrebat pe acest călugăr care își repara hainele: „Poți să te duci să vezi unde este Buddha și să îl anunți pe Buddha că vin să îl vizitez, te rog?” Deci, călugărul a trecut pur și simplu prin stâncă și a intrat să îl găsească pe Buddha pentru El. Iar mai târziu, Buddha l-a văzut pe rege. Regele a fost foarte impresionat și l-a întrebat pe Buddha: „Cine a fost acela?” - călugărul care stătea afară reparându-și jiasha (kāṣāya), este un nume special pentru roba pe care o poartă călugării. După ceremonia oficială de călugărire, ei poartă jiasha specială (kāṣāya).

Deci, Buddha a spus: „Ah, el a fost unul dintre spălătorii de excremente, m-a urmat și a devenit călugăr.” Regele a fost foarte, foarte rușinat și se simțea foarte căit. Pentru că, atunci când acești oameni au vrut să devină călugări și au devenit călugări prin permisiunea lui Buddha, atunci mulți oameni i-au calomniat, au râs de ei, i-au respins, spunând: „Oh, ei au venit doar pentru mâncare, avere și faimă.” Dar nu este adevărat. În scurt timp, ei au învățat tot felul de lucruri de la Buddha și au intrat în stâncă pentru a merge în cealaltă parte a stâncii mari, pentru a merge pe o cale mai rapidă decât trebuia să meargă pe calea oficială. Acel rege a fost foarte surprins și impresionat. Așa stau lucrurile. Mulți oameni care l-au urmat pe Buddha în acel moment nu erau bogați și faimoși sau altceva.

Și chiar şi soția lui Mahākāśyapa, Ei nu au avut niciodată intimitate unul cu celălalt oricum, Ea îl urma pentru a deveni călugăriță. De exemplu, la început, pentru că Ea era nouă, deci Mahākāśyapa a avut grijă de ea. El îi ducea mâncare și Ei au mâncat împreună. Și apoi, alții au bârfit și i-au calomniat, tot felul de lucruri. Deci, mai târziu Ei s-au separat; nu au mai mâncat împreună și Ei au avut grijă fiecare de ei înșiși, singuri, de exemplu așa. Fiind o femeie în preajma companiei călugărului și având un fost-soț care îți aduce mâncare și se poartă frumos cu tine... Este pentru că Ei erau drăguți unul cu altul! Au fost soț și soție, dar Ei s-au despărțit pentru o cauză nobilă. Asta nu înseamnă că ar trebui să se separe și să se privească ca pe niște străini sau ceva de genul, pentru că Ei nu au făcut niciodată ceva rău între ei, încă nu au făcut!

Dar oamenii sunt oameni și noi întotdeauna avem probleme. Ei se uită întotdeauna la lucrurile exterioare, la acțiunile exterioare și nu caută în interior iluminarea sau statutul acelei persoane sfinte. Chiar dacă ei vor să o facă, nu pot, deoarece majoritatea omenirii a pierdut totul deja. Ei au coborât din Rai cu mult, mult, mult timp în urmă și continuă să piardă, să piardă. Și din când în când, își recâștigă integritatea, dar asta nu înseamnă că ar putea fi iluminați și ar putea deveni din nou ființe Divine. Deci, judecata lor este neclară. Ochii lor sunt toți orbi, chiar dacă sunt toți deschiși. Urechile lor sunt toate surde, chiar dacă încă vă pot auzi vorbind. Dar ei nu aud lucrurile reale din lumea interioară, din lumea reală. Ei nu văd lucrurile reale din interior. În interiorul lor, ei au lumea reală, întregul Univers, dar nu văd nimic, nu aud nimic.

Photo Caption: O origine smerită, dar tot poţi fi în Casa Regală.

Descarcă fotografia